METODĂ ŞI PREVIZIUNE.

Eminescu, spre norocul nostru, nota multe din intenţiile sale. Iată o astfel de notă, numită, de editori, cred, Studiul economiei politice. E în volumul XV. Ediţia Perpessicius, p. 400:

pe Carey îl cumpăr în ediţie mare, îl leg cu hârtie intercalată, şterg toate pasajele netrebnice din el(s.m.- o.c.), traduc juxta linea tot ce e sănătos ca idee(s.m.- o.c.).

Tot aşa fac şi cu List şi cu alţi economişti ce-mi convin(s.m.- o.c).

Fac un mic dicţionar der Grundbegriff der N(ationalen) Oeconomie cu un sistem prevăzător de rezultate ale ideii generale Producţiune.

Laplace. Sporirea sferei trebuinţelor. Erorile socialismului.

Şi, deşi pare fără legătură cu nota de mai sus, un fragment dintr-un concept al scrisorii către Iacob Negruzzi, datat 4/16 septembrie 1870, ne va ajuta să înţelegem câte ceva din intenţiile poetului, subliniate dealtminteri de mine: şterg…, tot ce…, ce-….E vorba de opţiuni până la urmă teoretice sau, să zicem, filosofice, dacă nu chiar mai mult, de o altă întemeiere a ştiinţelor despre om. Nu tot ce e scris în concept  e  menţinut în scrisoare, ea a fost concepută în timpul războiului franco- prusac(19 iulie 1870- 10 mai 1871), după bătălia de la Sedan, în care Franţa fusese învinsă. În text este continuată o discuţie între cei doi, din vara acelui an, 1870, când Iacob Negruzii l-a cunoscut pe tânărul Eminescu, la Viena. Ea începe cu o afirmaţie: Numai Dumnezeu mai poate descurca ce este omul, mult mai tare decât cea din concept: Numai Dumnezeu mai ştie ce este omul. Diferenţa şi gradul de dificultate din scrisoare este, evident, mult mai mare. Plus că, această modificare aduce  o altă perspectivă asupra omului şi a lui Dumnezeu, e o diferenţă între El ştie şi El descurcă.  În textul trimis, Eminescu renunţă la partea introductivă şi la o afirmaţie dură, despre germani: Nemţii au devenit nesuferiţi. Vă-ncredinţez că nu sunt nemţii aciia cari-i vedem numai cu ochii spiritului, în cărţile lor pline de rigurozitate pedantică. Continuă cu  constatarea cum că, un fapt obiectiv: războiul, în acest caz, a produs modificări subiective- cuprinde ca frigurii popoară întregi, spune în concept. În scrisoarea trimisă, adaugă: …dar popoare întregi să le vezi suferind de această metempsicosă, ori cum pustia i-aş mai zice? Ai crede că sufletele germanilor au trecut în animale, şi sufletele animalelor în germani. O, tăcuţii, gânditorii, umanitarii germani! Unde sunt ei?… Deplânge apoi faptul că ziarele germane sunt mai chauviniste şi mai poltrone decât toate- decât ale noatre, chiar implicând Columna. În scrisoarea trimisă nu mai e menţinută afirmaţia:Naţiunea franceză e acuzată de fapte de care nici copii n-ar crede-o- capabilă. Apoi dă exemple de titluri de cărţi, culese dintr-un ziar german, care-i susţin punctul de vedere.

Încheie tema în discuţie  cu o pre-zicere, deschizătoare pentru secolul XX, pe care Eminescu nu l-a apucat:

Înainte(germanii-n.m.-o.c.) nu ţineau la naţionalitatea lor, pentru că nu prea aveau la ce ţinea. Toată lumea leagă de numele german epitetul aşa de puţin măgulitor de: Holzkopf. Azi se schimbă. Azi îi veţi vedea tot aşa de tenaci ş-aşa de greu de deznaţionalizat ca şi francezii. Iată efectul întâmplărilor istorice asupra sufletului omenesc. Una le lipseşte germanilor. O parte din soarta lumei e azi în mâinile lor- veţi vedea ce vor face, fiţi încredinţat însă că nu vor face pentru lume nimic şi pentru ei tot!

Conceptul şi scrisoarea ne arată un Eminescu, la douăzeci de ani, distant şi critic, faţă de mediul german în care s-a format. Cu aceeaşi distanţă critică va folosi şi opera economică lui List sau Carey- în cazul economistului german, vom vedea la ce renunţă: pasajele netrebnice, adoptând o altă perspectivă, ce nu provine din Occident, asupra omului şi a istoriei sale. Ioan Slavici, cel care l-a cunoscut atât de bine pe Eminescu, face o apreciere, printre multe altele, ce te pune pe gânduri: Dispreţul lui faţă cu unii era manifestarea iubirii lui către toţi. Teribilă constatare!

În plus, căci mai e un „plus”, pe care-l trăim acum, cele de mai sus m-au trimis cu gândul către modul în care a fost gestionată integrarea României în Uniunea Europeană,  constituită deja înainte cu mult de *89 într-un soi de Zollverein(Uniune Vamală). Aceasta a fost  propusă şi înfiinţată de Friedrich List, în 1834, cu menirea de-ai uni pe germani economic şi politic.  Sub conducerea Prusiei, Uniunea se află la originea victoriei asupra Franţei, din 1870, şi a unificării statelor germane. Uniunea Europeană, condusă efectiv de statele occidentale, de Germania, în special, ar trebui să aibă aceleaşi obiective, economice şi politice, de data asta, pentru popoarele Europei. Numai că mijloacele ţin de timpul trecut, de pasajele netrebnice, din opera lui List. Nu mai vorbim de presa occidentală! Un mijloc de demobilizare şi dominaţie.

Vom vedea!

Nota bene! nu sunt eurosceptic, nici antioccidental,  nu pot  fi însă antiromân! Aici nu-i vorba de naţionalism, ci de drepturi şi datorii, egale pentru toţi. Eu nu scuz, în discuţia pe care o propun, această clasă politică criminală, fie direct, prin furturi şi distrugere, fie indirect, prin consimţire tacită, prin tăcere. Cred că românii au tăcut destul, atât în faţa clasei politice, cât şi în ce priveşte abordarea politică, economică, într-un cuvât, teoretică, şi au schimbat un idol: aşa-zisul comunism, cu altul: aşa-zisa democraţie, produse din resturile de aur, ce au rămas de la viţelul bine cunoscut. Cu speranţa că nu obosesc pe eventualii cititori, şi, mai ales, cu riscul de a mi se imputa că nu scriu ce gândesc eu- ca şi cum eu am inventat lumea- şi trimit ba la unul, ba la altul, mai citez un filosof creştin, francez: Michel Henry, Du communisme au capitalisme. Theorie d*une catastrophe.:

negaţiei teoretice a individului viu, în marxism(n.m.- o.c.-într-o altă lucrare, Henry defineşte marxismul ca fiind totalitatea contrasensurilor la opera lui Marx, dar asta-i o altă discuţie) şi în regimurile care se reclamă de la el, corespunde cu eliminarea sa de fapt în sistemul tehno- capitalist, sistem în care capitalismul este el însuşi pe cale de dispariţie în folosul unei liberalizări complete a tehnicii şi a auto-dezvoltării sale. O asemenea situaţie nu este numai tendenţială: ea are loc în „economiile liberale” care se juxtapun regimurilor socialiste în agonie. Ambele- „economiile liberale” şi regimurile socialiste în agonie- duc cu ele jalea/doliul vieţii(portent le deuil de la vie), moartea are două feţe/expresii.

Cu acest citat, nu mut discuţia, ci pun tema în orizontul ei firesc. Eminescu merită, măcar pentru aprecierea făcută de Slavici!

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

2 răspunsuri la „METODĂ ŞI PREVIZIUNE.

  1. g987

    Carey si List. Eminescu a inteles rapid importanta strategiei celor doi de dezvoltare in prezenta unei propagande si practici globaliste a Marii Britanii in secolul XIX.
    Probabil ca lui Eminescu i-au displacut insinuarile lui List ca strategia nemteasca nu se aplica si pt cateii mai putini egali din Europa si cauta o formula identitar morala ca parte a strategiei aplicabila Romaniei. Intr-un fel era rezolvarea dilemei dintre „a fi sau a face” explicata de strategul nr 1 al Americii in secolul XX, John R. Boyd cand isi recruta acoliti:

    http://dnipogo.org/john-r-boyd/to-be-or-to-do/

    “Tiger, one day you will come to a fork in the road,” he said. “And you’re going to have to make a decision about which direction you want to go.” He raised his hand and pointed. “If you go that way you can be somebody. You will have to make compromises and you will have to turn your back on your friends. But you will be a member of the club and you will get promoted and you will get good assignments.” Then Boyd raised his other hand and pointed another direction. “Or you can go that way and you can do something – something for your country and for your Air Force and for yourself. If you decide you want to do something, you may not get promoted and you may not get the good assignments and you certainly will not be a favorite of your superiors. But you won’t have to compromise yourself. You will be true to your friends and to yourself. And your work might make a difference.” He paused and stared into the officer’s eyes and heart. “To be somebody or to do something. In life there is often a roll call. That’s when you will have to make a decision. To be or to do. Which way will you go?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s