Cuvânt înainte la câteva precizări cu privire la ”filosofia” lui Eminescu.

Încerc să reiau discuția în jurul temelor puse în joc de cei doi interlocutori: dlnimeni și g987, pe marginea articolului lui Nae Ionescu, pe care l-am postat pe 15 ianuarie, în care filosoful afirma că Eminescu face filosofie cu adevărat în gazetăria sa politică.

Pentru început însă voi prezenta un fragment dintr-un autor contemporan foarte citit, la modă chiar. E vorba de Nassim Nicholas Taleb, iar rândurile de mai jos sunt din lucrarea lui Lebăda neagră, Editura Curtea veche, București, 2010, unde e inserat și eseul Despre robustețe și fragilitate. Reflecții filosofice și empirice mai profunde. Textul e de la pagina 347.

Iată-l:

Pentru un alt exemplu de remarcabil model al erorii, gândiţi-vă la ideea avantajului comparativ, despre care se presupune că a fost descoperită de Ricardo şi care stă în spatele globalizării. Ideea spune că ţările ar trebui să se concentreze – cum ar zice un consultant – asupra a „ceea ce fac mai bine”(mai exact, asupra a ceea ce nu implică cel mai mic număr de oportunităţi pentru ele). Aşa că o ţară trebuie să se specializeze în vinuri şi alta în haine, cu toate că una dintre ele s-ar putea să fie mai bună la ambele. Dar să recurgem la câteva perturbări şi scenarii alternative: gândiţi – vă ce s-ar întâmpla cu ţara care se specializează în vinuri, dacă preţurile oscilează. O simplă perturbare legată de această presupunere(…) ne face să ajungem la o concluzie opusă celei trase de Ricardo. Mama Natură nu iubeşte supraspecializarea, pentru că limitează evoluţia şi slăbeşte animalele.

 Acest lucru explică şi de ce cred eu că ideile actuale privitoare la globalizare(…) sunt puţin cam prea naive şi prea periculoase pentru societate, dacă nu luăm în considerare efectele secundare. Globalizarea ar putea lăsa impresia eficienţei, dar instrumentele cu care operează şi nivelurile de interacţiune între părţi vor face ca fisurile mici dintr-un anumit loc să se întindă în tot sistemul. Rezultatul ar fi asemănător unei crize de epilepsie într-un creier, provocată de numărul prea mare de celule care activează în acelaşi timp. Gândiţi-vă la propriul creier – sistem complex care funcţionează foarte bine – care nu este „globalizat”, cel puţin nu în mod naiv.

Deocamdată, las la o parte tema globalizării și mă voi referi la exemplul pe care-l dă: ideea avantajului comparativ, pe care, interesant, o vede că stă în spatele globalizării. Ilustrarea exemplului, cum că o țară ar trebui să se specializeze în vinuri și alta în haine, este, de fapt, luat din istoria economică. E vorba de tratatul de liber schimb dintre Anglia și Portugalia, din anul, nota bene, 1703, în care se specifica că Portugalia se specializează în produse agricole, vinuri, iar Anglia în produse manufacturate, textile, adică. Acest tratat este dat exemplu de David Ricardo, pentru a susține teoria/ideea avantajului comparativ. Acordul însă este criticat de economistul german Friedrich List(1789- 1846), în lucrarea sa Sistemul național al economiei politice. El afirmă că astfel este negată situația inegală care există între națiunii. Astăzi, am putea spune că această situație este ocultată ideologic, funcție de un interes de putere. List, în limbajul epocii, formulează altfel: mereu cosmopoliți și filantropi în cuvinte, ei au fost, în mod constant, monopoliști în intenție. Se referă, evident, la liberalismul englez, pe care-l numește teoria cosmopolită engleză.

Că există o continuitate între liberalism și globalizare, e evident. Interesante sunt însă stadiile intermediare: anarhism(să-i zicem terorism!?), socialism, comunism, reacțiile istorice la acestea, și, mai ales, trecerea aproape obligatorie a  națiunilor europene prin aceste stadii. Liberal a rămas numai centrul de putere, însă  în măsura în care a funcționat acest decalaj sau situație inegală între națiuni, altminteri, s-a ajuns la război.

Ceea ce vreau să arăt este că, deși Eminescu cunoștea opera lui List – ca, de altfel, și economistul Dionisie Pop Marțian, mort în 1865, la 36 de ani, în Germania, la  Munchen – și chiar o folosește, el are o cu totul altă filosofie în gazetăria sa. Această altă filozofie este disipată în acele texte și e cea, cred,  remarcată de Nae Ionescu. Ea este făcută în răspăr cu tradiția filosofică de școală, din epoca sa, atât ca formă: nu scrie tratate de filozofie, cât și în conținut: nu ”construiește” sisteme, viziuni despre lume, nu elaborează ”metode” de înstăpânire asupra adevărului, ci, desfășoară, cum spune Nae Ionescu, o gândire vie, originală, crescând din realitatea sufletească a rasei noastre.

Ce legătură are însă Eminescu cu Taleb, dincolo de trimiterea la ideea avantajului comparativ, pe care am folosit-o pentru a face legătura între liberalism și globalizare, între Eminescu și List, vom vedea pe parcurs, într-o altă postare sau poate în mai multe.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Uncategorized

2 răspunsuri la „Cuvânt înainte la câteva precizări cu privire la ”filosofia” lui Eminescu.

  1. Nu este prea digerabila legatura intre liberalism si comunism, desi, privita intr-o alta lumina, ea devine explicabila. Legatura dintre liberalism si globalizare este mai vizibila, mai simtibila (daca pot zice asa), insa aici imi apare o intrebare: a dus liberalismul la actuala globalizare? Si o alta: este regionalizarea o formula de contractie la globalizare?
    Sigur ca potrivirea sonora Taleb – Valev este amuzanta.
    Textul dvs este dens, nu ajunge un sigur comentariu. Revin.

  2. g987

    Ideea de avantaj comparativ a fost explicata initial cu o matrice 2×2 (doua tari, doua produse) si este bazata pe existenta unei abstractii – homo economicus – un fel de agent economic atomizat si strict rational. Este bine stabilit azi ca fictiunea “homo economicus” are o aplicatie limitata si ca in situatia cand sunt mai multe tari, mai multe produse si mai ales cand sunt produse intermediare avantajul comparativ este matematic foarte problematic.
    Chiar si in epoca victoriana cand popularitatea avantajului comparativ era la apogeu si Anglia – atelierul lumii nu-i asa – sustinea principiul foarte vocal, gasea diverse subterfugii protectioniste cand considera necesar. Germania producea din ce in ce mai mult si produsele ei patrundeau rapid in Anglia. Anglia a inventat atunci obligativatea etichetei “made in …”, in cazul asta “made in Germany” sperand ca englezii vor ocoli produsele nemtesti ca fiind inferioare. Etichetarea s-a dovedit ca functioneaza exact in directia opusa, populatia – realizand calitatea produselor nemtesti – le prefera.
    Din pacate principiul – desi in mare masura discreditat – este folosit astazi de avangarda corporatista si de instrumentele ei preferate – FMI si Banca Mondiala –.

    List a explicat f. bine ipocrizia si manipularea legate de “avantajul comparativ” si ideile lui au fost aplicate si extinse cu success in practica legata de dezvoltarea unor tari ca Germania, Rusia inainte primul razboi mondial, Japonia, Corea, China comunista, Brazilia.

    Interesant ca Eminescu, desi un adept al ideilor lui List, si-a cladit argumentatiile economice situandu-se filozofic la polul opus al lui “homo economicus”: folosind cu grija idei cunoscute azi sub eticheta “demography is destiny”, cultivand implicatii economice bazate pe specificul national, un fel “behavioral economics” si “experimental economics” avant la lettre.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s