Arhive lunare: Iulie 2013

Cuvânt înainte la câteva precizări cu privire la ”filosofia” lui Eminescu.

Încerc să reiau discuția în jurul temelor puse în joc de cei doi interlocutori: dlnimeni și g987, pe marginea articolului lui Nae Ionescu, pe care l-am postat pe 15 ianuarie, în care filosoful afirma că Eminescu face filosofie cu adevărat în gazetăria sa politică.

Pentru început însă voi prezenta un fragment dintr-un autor contemporan foarte citit, la modă chiar. E vorba de Nassim Nicholas Taleb, iar rândurile de mai jos sunt din lucrarea lui Lebăda neagră, Editura Curtea veche, București, 2010, unde e inserat și eseul Despre robustețe și fragilitate. Reflecții filosofice și empirice mai profunde. Textul e de la pagina 347.

Iată-l:

Pentru un alt exemplu de remarcabil model al erorii, gândiţi-vă la ideea avantajului comparativ, despre care se presupune că a fost descoperită de Ricardo şi care stă în spatele globalizării. Ideea spune că ţările ar trebui să se concentreze – cum ar zice un consultant – asupra a „ceea ce fac mai bine”(mai exact, asupra a ceea ce nu implică cel mai mic număr de oportunităţi pentru ele). Aşa că o ţară trebuie să se specializeze în vinuri şi alta în haine, cu toate că una dintre ele s-ar putea să fie mai bună la ambele. Dar să recurgem la câteva perturbări şi scenarii alternative: gândiţi – vă ce s-ar întâmpla cu ţara care se specializează în vinuri, dacă preţurile oscilează. O simplă perturbare legată de această presupunere(…) ne face să ajungem la o concluzie opusă celei trase de Ricardo. Mama Natură nu iubeşte supraspecializarea, pentru că limitează evoluţia şi slăbeşte animalele.

 Acest lucru explică şi de ce cred eu că ideile actuale privitoare la globalizare(…) sunt puţin cam prea naive şi prea periculoase pentru societate, dacă nu luăm în considerare efectele secundare. Globalizarea ar putea lăsa impresia eficienţei, dar instrumentele cu care operează şi nivelurile de interacţiune între părţi vor face ca fisurile mici dintr-un anumit loc să se întindă în tot sistemul. Rezultatul ar fi asemănător unei crize de epilepsie într-un creier, provocată de numărul prea mare de celule care activează în acelaşi timp. Gândiţi-vă la propriul creier – sistem complex care funcţionează foarte bine – care nu este „globalizat”, cel puţin nu în mod naiv.

Deocamdată, las la o parte tema globalizării și mă voi referi la exemplul pe care-l dă: ideea avantajului comparativ, pe care, interesant, o vede că stă în spatele globalizării. Ilustrarea exemplului, cum că o țară ar trebui să se specializeze în vinuri și alta în haine, este, de fapt, luat din istoria economică. E vorba de tratatul de liber schimb dintre Anglia și Portugalia, din anul, nota bene, 1703, în care se specifica că Portugalia se specializează în produse agricole, vinuri, iar Anglia în produse manufacturate, textile, adică. Acest tratat este dat exemplu de David Ricardo, pentru a susține teoria/ideea avantajului comparativ. Acordul însă este criticat de economistul german Friedrich List(1789- 1846), în lucrarea sa Sistemul național al economiei politice. El afirmă că astfel este negată situația inegală care există între națiunii. Astăzi, am putea spune că această situație este ocultată ideologic, funcție de un interes de putere. List, în limbajul epocii, formulează altfel: mereu cosmopoliți și filantropi în cuvinte, ei au fost, în mod constant, monopoliști în intenție. Se referă, evident, la liberalismul englez, pe care-l numește teoria cosmopolită engleză.

Că există o continuitate între liberalism și globalizare, e evident. Interesante sunt însă stadiile intermediare: anarhism(să-i zicem terorism!?), socialism, comunism, reacțiile istorice la acestea, și, mai ales, trecerea aproape obligatorie a  națiunilor europene prin aceste stadii. Liberal a rămas numai centrul de putere, însă  în măsura în care a funcționat acest decalaj sau situație inegală între națiuni, altminteri, s-a ajuns la război.

Ceea ce vreau să arăt este că, deși Eminescu cunoștea opera lui List – ca, de altfel, și economistul Dionisie Pop Marțian, mort în 1865, la 36 de ani, în Germania, la  Munchen – și chiar o folosește, el are o cu totul altă filosofie în gazetăria sa. Această altă filozofie este disipată în acele texte și e cea, cred,  remarcată de Nae Ionescu. Ea este făcută în răspăr cu tradiția filosofică de școală, din epoca sa, atât ca formă: nu scrie tratate de filozofie, cât și în conținut: nu ”construiește” sisteme, viziuni despre lume, nu elaborează ”metode” de înstăpânire asupra adevărului, ci, desfășoară, cum spune Nae Ionescu, o gândire vie, originală, crescând din realitatea sufletească a rasei noastre.

Ce legătură are însă Eminescu cu Taleb, dincolo de trimiterea la ideea avantajului comparativ, pe care am folosit-o pentru a face legătura între liberalism și globalizare, între Eminescu și List, vom vedea pe parcurs, într-o altă postare sau poate în mai multe.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria Uncategorized